sâmbătă, 20 iunie 2009

Spania nu va pierde...

Cadiz, noiembrie 2006: Spania - Romania 0:1. Ultima infrangere a acestei nationale. Acum e iunie 2009. Spania joaca la Cupa Confederatiilor cu Africa de Sud. Conduce si sigur nu va pierde. Este si favorita pentru trofeu, care ar fi al doilea, iar la anul Cupa Mondiala poate ajunge in premiera in Peninsula Iberica.

Nu sunt neaparat un fan al acestei echipe, insa jocul sau incanta. Nu doar pentru ca a luat Euro, dar Spania a jucat excelent si in 2006, doar o inspiratie teribila a Frantei a lasat-o acasa inca din optimi... De altfel este una dintre cele mai bune echipe nationale dintre cele care mi-a fost dat sa le vad. Concureaza cu Franta 1998-2001 fara indoiala, dar are posibilitatea sa o intreaca.

Un grup formidabil se pare ca va rescrie istoria moderna a fotbalului. Eternii perdanti, azi defileaza. Noi ne putem mandri ca am fost ultimii care i-au invins inaintea celor 30 si de meciuri fara infrangere. Deocamdata.

Nici nu prea vad cine poate opri aceasta serie. Poate doar Brazilia, eterna Brazilie, care ramane totusi regina fotbalului mondial...

Scuza celui slab

Din cele mai vechi timpuri, superstitiile au ocupat un loc important in cultul oricarui popor. Pe langa faptul ca nu pun prea mare baza pe logica lor, mi se pare incredibil faptul ca ele castiga din ce in ce mai mult teren in lumea fotbalului. Mai ales cel romanesc.

Sunt foarte curios daca odata cu schimbarea selectionerului se va modifica si mentalitatea "nationalei". Sa ajunga o echipa respectabila la nivel mondial, sa joace pe penibilul teren din Constanta doar pentru ca acela ne poarta noroc, este foarte trist. Este adevarat ca in Bucuresti nu poate juca prima reprezentativa, dar in provincie sunt stadioane mult mai bune. La Cluj de exemplu n-am mai jucat, pentru ca ne-a batut Lituania... Oare terenul o fi fost motivul?!

Mai nou, la un Dinamo - Rapid 3-0, oaspetii au jucat in roz, in premiera, iar dupa meci au anuntat ca nu vor mai folosi niciodata aceasta culoare pentru ca... le-a purtat ghinion. Gandirea fotbalistilor si antrenorilor romani parca o ia razna.

Vreti un exercitiu de imaginatie? Poate vom cere omologarea unui stadion pe langa Balea Lac si aprobarea ca noi, doar noi romanii, sa avem voie cu niste echipamente confectionate din blana de sconx... Atunci sigur nu ne va mai invinge nimeni...

marți, 2 iunie 2009

Anul schimbarilor

Fotbalul european, ne-a delectat ina cest an cu fel de fel de surprize, care pentru un suporter neutru intotdeauna sunt palcute. Sa incepem cu ce este mai important si anume fenomenala finala a Cupei UEFA, unde antrenorul roman, Mircea Lucescu, a adus in vitrina lui Sahtior Donetsk primul trofeu european din istoria, chiar in orasul unde a cunoscut alte mari satisfactii: Istanbul. Adversara din finala? Nimeni alta decat puternica echipa germana Werder Bremen, care pe cat de prestigioasa este, pe atat de "mica" au facut-o "ucraineano-brazilienii" prin jocul prestat de ei.

Pe acelasi tipar al dominarii jocului s-a incadrat si finala de Liga a Campionilor, unde Barcelona a controlat jocul 80 de minute, castigand clar cu 2-0, in fata unui Manchester, care - zic eu - era favorit, desi casele de pariuri le repartizasera celor doua formatii cote egale. Ganditi-va un pic in ce campionat joaca fiecare si apoi tragem concluziile finale.

Ca tot veni vorba de campionate, sa dam cateva nume: Wolfsburg, Rubin Kazan si AZ Alkmaar. Cator dintre dumneavoastra va spun aceste echipe ceva? Ele sunt campioanele Germaniei, Rusiei si Olandei, primele doua in premiera! In Franta, dupa 7 ani de dominatie Lyoneza, Bordeaux a spart gheata si a cucerit al saselea sau titlu national. In tot acest timp, in Turcia am fost la un pas sa asistam la o mare surpriza. Besiktas a luat campionatul dupa 6 ani de pauza, insa pana in ultima etapa a fost amenintata de periculaosa Sivasspor, echipa care cu siguranta nu va spune prea multe la randu-i.

Si Cupele Europene vor debuta intr-o alta forma incepand cu aceasta toamna. Sa vedem daca va fi de bun augur. Pe langa numele de mai sus, in liga e posibil sa fie la anul si alte echipe care pana acum fie nu au avut acces deloc, fie stau de cevba ani in "sala de asteptare". Ganditi-va numai la Standard Liege, Dinamo Moscova sau Twente Enschede. Sa speram ca vom avea un an fotbalistic si mai frumos decat cel incheiat, dar si plin de succese pentru cluburile noastre (ceea ce sincer doar sper, nu si cred...)

Normalitatea

Daca in fotbalul nostru ani buni rutina ne-a omorat, prin prisma faptuluic a la titlu au avut dreptul sa se bata doar echipele bucurestene, acum situatia s-a schimbat. "Brandurile" Steaua si Dinamo au cazut in anonimat. Oare de ce? Avem un campionat slab, echipele mici le-au ajuns din urma pe cele mari etc, etc. Sunt sintagme pe care le-am tot intalnit an de an. In realitate insa lucrurile stau putin diferit: noi NU avem echipe mari, sau cel putin care sa se detaseze ca valoare de pluton.

Din 1991 si pana in 2008, nicio echipa de provincie nu mai izbutise sa ia titlul, acest monopol spargandu-l CFR. S-au invocat sumele imense investite de Paszkany, de arbitraje favorabile, de meciuri trucate. Dar cine au fost acuzatorii? Ce s-a ales de ei in timp? Circumstanmtele atenuante invocate atunci de "colosii" fotbalului nostru nu si-au mai avut acoperirea si in 2009, cand iata, iar a ajuns titlul in provincie. Dar nu la Cluj, nu la Timisoara, ci la... Urziceni! "Titlul de portat in Baragan?" cum frumos suna titlul unui ziar de sport... DA! A fost deportat in Baragan.

Cat de ciudat suna si totusi este adevarat. Pai acum ce scuze mai exista? Se sparge mitul granzilor ca un balon de sapun... Nu mai poate fi acuzat niciun arbitraj, niciun favoritism, nimic! Unirea a luat titlul pe bune si inca ce succes a realizat! Ganditi-va numai ce nume au fotbalistii de la urziceni. Onofras, Bilasco, Galamaz, Balan, Varga, Rusescu, Danalache, Nicu, Frunza, Bordeanu sau Mehmedovic nu au avut decat cel mult treceri scurte pe la unele mari cluburi ale campionatului. Oare cum s-a putut totusi? Un singur argument: Bucsaru a fost patron si Petrescu antrenor. Cu asta am spus tot ce trebuia.

Urmeaza Cupele Europene, unde sunt sigur ca ne vom face iar de ras, cu mici exceptii... Urziceni si CFR zic eu sunt pregatite. In rest? Cine stie, poate doar daca prind Vaslui sau Brasov Europa... Bucurestiul e MORT la acest capitol. Din pacate ei traiesc acum doar din amintiri, e drept frumaose, dar aceste amintiri nu pot nicidecum farda neputinta actuala generata de excesul de fite, de tupeu si de alcool...

Faptul ca nu mai iau "granzii" capitalei titlul an de an nu inseamna ceva deosebit, ci abia acum se vede normalitatea sportului. Daca am readopta sistemul cu 16 echipe am avea mari sanse chiar sa repetam performantele din urma cu cativa ani din Europa. Daca nu, e greu, foarte greu.

marți, 21 aprilie 2009

La Coruna

Am vorbit despre ECHIPA, dar oare, care au fost totusi elementele cheie pentru succesele repurtate? Pai sa le luam pe rand. Sa incepem cuc ateva cuvinte despre oras, 2-3 vorbe despre stadion si apoi sa le facem o scurta prezentare antrenorului si jucatorilor emblematici.

LA CORUNA. Etimologia sa provine din secolul 12, de pe vremea lui Ferdinand II de Leon, de la cuvantul Crunia, care are o origine si un inteles inca necunoscute. Se mai crede ca numele provine de la cuvantul "Columna". In momentul de fata, forma oficiala este cea galiciana, de A Coruna, dar este foarte frecvent raspandita si forma spaniola, La Copruna.
Are o populatie de 250 mii de locuitori, fiind al 17-lea oras ca marime din Spania si al doilea din reginea Galiciei, dupa Vigo. A fost capitala acestei regiuni intre 1563 si 1982, iar singurul oras cu care este infratit este Cadiz, unul dintre cele mai vechi asezari de pe teritoriul Europei.

ESTADIO RIAZOR. Inaugurat pe 28 octombrie 1944, terenul de joc al lui Deportivo poate gazdui in acest moment peste 35 mii de spectatori. A fost inaugurat la meciul Deportivo - Valencia 2:3, meci care este considerat in prezent "Celalalt Clasico". In 1947, aici echipa gazda a cucerit Copa del Rey cu 2:0 in fata lui Real Madrid. Tot pe acest teren, in 1982, au fost gazduite 3 meciuri ale Cupei Mondiale de fotbal: Peru - Camerun 0:0, Polonia - Camerun 0:0 si Polonia - Peru 5:1.
In 1996, stadionul a suferit ultima renovare importanta, iar in anul 2000 si 2004 s-a inregistrat recordul de audienta: 41000 mii de oameni. Prima data la meciul cu Espanyol, care le-a adus oficial titlul de campioana, iar a doua oara la semifinala UCL 0:1, in fata lui FC Porto.

JAVIER IRURETA. Pe numele adevarat Javier Iruretagoyena, este cel mai de succes antrenor din istoria clubului, conducand echipa in cei mai gloriosi ani ai sai: 1999-2005. Fost jucator important la Atletico Madrid, el a facut cariera si in antrenorat, conducand de pe banca numai echipe din Spania. Pe langa Depor, se mai numara Oviedo, Sociedad, Bilbao, Santander, Betis sau Zaragoza.
Nascut pe 1 aprilie 1948 la Irun, el a cucerit in cariera sa exact 8 trofee: 4 ca jucator cu Atletico (doua titluri nationale, o cupa si o cupa intercontinentala) si 4 ca antrenor cu Deportivo La Coruna (1 titlu, o cupa si doua supercupe). Exceptional.

FRAN. Francisco Javier Gonzales Perez este poate cel mai emblematic fotbalist din istoria lui Deportivo La Coruna. S-a nascut pe la 14 iulie 1969, iar din 1988 pana in 2004 a evoluat numai pentru echipa Galiciana. Practic, el se confunda cu cele mai frumoase momente din istoria acestui club, mai ales daca avem in vedere ca a imbracat tricoul alb-albastru de peste 500 de ori, marcand peste 50 de goluri. In 1995, cand a avut ocazia sa semneze cu marele Real Madrid, s-a razgandit in ultimul moment, intorcandu-se cu un mare devotament la Depor.
In 1993, intr-un 1-1 cu Mexic a debutat la "nationala", pentru care a jucat 16 meciuri si a isncris 2 goluri. Ultimul meci a fost consemnat in Spania - Iugoslavia 4:3, de la Euro 2000.

DIEGO TRISTAN. Un foarte prolific atacant spaniol, nascut la Sevilla la 5 ianuarie 1976, este inca in activitate, jucand la cel mai inalt nivel. La Deportivo, a jucat intre 2000 si 2006, peste 200 de meciuri si a marcat peste 100 de goluri, avand dupa cum se poate vedea un procentaj excelent. De altfel, in 2002 a fost si golgheterul campionatului spaniol. Intre 2001 si 2003 a fost om de baza si in "nationala", jucand 15 meciuri si punctand de 4 ori, cireasa de pe tort reprezentand-o selectionarea sa in lotul pentru Cupa Mondiala din 2002.

ROY MAKAAY. La 9 martie 1975, sa nascut la Wijchen, in Olanda. A venit in 1999 de la Tenerife, jucand la acest club pana in 2003. In patru sezoane a jucat 172 de meciuri si a marcat 96 de goluri, obtinand si titlul de golgheter in 2003, ceea ce ne face sa intelegem ca SuperDepor a avut un cuplu de temut in atac. Roy Makaay, si-a depasit insa aceste performante in Germania, la Bayern Munchen, unde a jucat tot 4 ani, dar cu 6 meciuri si 6 goluri mai mult.
Intre 1996 si 2005 a fost de 43 de ori international, dar a avut de cele mai multe ori statutul de rezerva, dovada fiind numarul mic de goluri isncrise pentru Olanda: 6.

MANUEL PABLO GARCIA. Fundasul dreapta, nascut la 25 ianuarie 1976, joaca de 11 ani la Deportivo, venit fiind de la Las Palmas. La inceputul mileniului III, a fost considerat intre cei mai valorosi fotbalisti pe postul sau din lume, dar o dubla fractura de tibie si peroneu in 2002 l-a scos pentru un an din circuit, iar din pacate apoi nu si-a mai recapatat niciodata forma care-l consacrase. Totusi el ramane un simbol al echipei, pentru care a jucat peste 300 meciuri, inscriind insa doar doua golui: unul in campionat si unul in Cupa. In prezent este capitanul echipei. Pentru "nationala" a jucat de 13 ori intre 2000 si 2004.

JUAN CARLOS VALLERON. Talentatul jucator spaniol va implini 34 de ani pe 17 iunie, dintre care 9 i-a petrecut pana acum la Deportivo. Comparat la un moment dat cu Zidane, mijlocasul galician a jucat peste 200 de meciuri in tricoul echipei alb-albastre si a punctat de 24 de ori. Incepand cu ianuarie 2006, cariera sa este intr-un continuu recul, in primul rand datorita accidentarilor. De atunci joaca tot mai putin, iar cariera sa internationala sa incheiat definitiv. A strans pentru reprezentativa Spaniei 46 de meciuri si 5 goluri, incepand cu 1998, pe vremea cand evolua la Atletico Madrid. Din cele 5 goluri, doua au fost la turneele finale: in 2002, la 3:1 cu Slovenia si in 2004 la 1:0 cu Rusia.

NOUREDDINE NAYBET. International marocan de 115 ori, el a imbracat tricoul acestei echipe din 1996 si pana in 2004. A jucat pe postul de fundas, inscriind totusi peste 11 goluri in cele 211 meciuri de campionat in care a jucat. Este unul dintre cei mai titrati straini din istoria clubului.

DJALMINHA. In cei sapte ani petrecuti la echipa (1997-2004), mijlocasul carioca a avut evolutii oscilante. Cele mai bune au fost primele 3 sezoane, cand si-a adus o mare contributie la titlul de campioana. Ulterior, el a jucat mai slab, mai ales ca a venit si Valleron la echipa, care si-a castigat locul de titular. In 2002-2003, a fost chiar imprumutat la Austria Viena. In total, la Super Depor a bifat peste 150 de meciuri, inscriind peste 40 de goluri. Si pentru reprezentativa Braziliei a jucat de 14 ori intre 1996 si 2002, inscriind 6 goluri.

JAQUES SONGO'O. La capitolul portari, aici au scris istorie doua nume. Primul este camerunezul, care in 6 ani a aparat in aproape 200 de meciuri poarta galicienilor (1996-2001 si 2003-2004). Practic, la aceasta echipa a cunoscut cele mai mari succese din cariera sa, fiind si cel mai titrat goalkeeper al lui Depor. Cariera sa de international s-a intins pe 18 ani (1984-2002), desi ina cest interval a aparat poarta Camerunului de doar 46 de ori.

JOSE FRANCISCO MOLINA. In 2000, a venit la club la "pachet" cu Valleron de la proaspat retrogradata Atletico Madrid si a aparat poarta lui Deportivo in peste 170 de meciuri, pana in 2006. Intre 1996 si 2002 a bifat si in "nationala" 9 meciuri, primul fiind ca... jucator de camp cand a intrat ca fundas stanga, din lipsa de solutii de pe banca, intr-un amical impotriva Norvegiei. Tot impotriva Norvegiei a jucat si singuruls au meci la un turneu final, cel pierdut din 2000, cu 1:0.

DONATO. Brazilian la origini, el a imbracat de 12 ori tricoul "nationalei"... Spaniei, intre 1994 si 1996, prinzand si turneul final european din 1996. La Depor a jucat 11 ani (1992 si 2003), renuntand la fotbal la 41 de ani! A evoluat 8 ani la Vasco da Gama, apoi 4 la Atletico Madrid si in final a ajuns in Galicia. A fost unul dintre cei mai importanti fundasi ai epocii de aur a clubului, jucand peste 300 de meciuri aici. De asemenea, este remarcabil cum un fotbalist defensiv ca el a izbutit sa inscrie nu mai putin de 40 de goluri! Cele 466 jucate de el in campionatul spaniei il transforma in jucatorul cu cele mai multe meciuri in aceasta competitie, care s-a nascut in afara granitelor Spaniei.

SuperDepor

Poate pe multa lume au surprins performantele recente ale unor echipe spaniole. Si nu vorbim aici nici de Barcelona si nici de Real, ci de echipe gen Villareal sau Sevilla. Sigur, mai sunt si altele, insa cele doua joaca constant bine in ultimii ani.

Mai exista insa un club, care in prezent s-a poticnit in plutonul fotbalului spaniol, desi cu doar cativa ani in urma facea senzatie in Europa. Nu a castigat nimic pe plan continental, insa constanta de care a dat dovada in Liga Campionilor si in Premiera Division intre 1999 si 2005, o transforma automat intr-o mega echipa!

Va mai amintiti de Deportivo La Coruna, condusa de pe banca de Javier Irureta si din teren de fotbalisti emblematici cum sunt Fran, Tristan, Makaay, Pandiani, Molina, Manuel Pablo sau Valleron? Nici n-ati avea cum sa nu va amintiti, mai ales daca sunteti un fan infocat al sportului rege si ati urmarit constant Liga Campionilor din 2000 incoace.

Acesta a fost primul an in care galicienii au evoluat in aceasta competitie, iar apoi pana in 2005 au evoluat mereu. In 2000, a fost si anul in care SupeDepor a castigat unicul titlu din istorie, la 94 de ani de la infiintare. Practic, aceasta echipa are 11 participari in Europa la cel mai inalt nivel, dintre care alte cinci in Cupa UEFA si 1 in Cupa Cupelor.

Prima participare europeana s-a consumat in 1993, fiind in Cupa UEFA. Acum insa vom insira performantele alb-albastrilor din Liga, fiindca mai mereu au impresionat:

Sezon 2000-2001:
Panathinaikos - Deportivo 1:1, 0:1;
Deportivo - Hamburg 2:1, 1:1;
Juventus - Deportivo 0:0, 1:1;
PSG - Deportivo 1:3, 3:4;
Deportivo - Milan 0:1, 1:1;
Galatasaray - Deportivo 1:0, 0:2;
Leeds United - Deportivo 3:0, 0:2.
Bilant: 14M, 6V, 5E, 3I, 18:14

Sezon 2001-2002:
Deportivo - Olympiacos 2:2, 1:1;
Deportivo - Manchester U 2:1, 3:2;
Lille - Deportivo 1:1, 1:1;
Deportivo - Arsenal 2:0, 2:0;
Leverkusen - Deportivo 3:0, 3:1;
Juventus - Deportivo 0:0, 0:2;
Deportivo - Manchester U 0:2, 2:3.
Bilant: 14M, 5V, 5E, 4I, 19:19

Sezon 2002-2003:
Bayern - Deportivo 2:3, 1:2;
Deportivo - Milan 0:4, 2:1;
Deportivo - Lens 3:1, 1:3;
Deportivo - Juventus 2:2, 2:3;
Manchester U - Deportivo 2:0, 0:2;
Basel - Deportivo 1:0, 0:1.
Bilant: 12M, 6V, 1E, 5I, 18:20

Sezon 2003-2004:
Rosenborg - Deportivo 0:0, 0:1;
AEK - Deportivo 1:1, 0:3;
Deportivo - PSV 2:0, 2:3;
Deportivo - Monaco 1:0, 3:8;
Deportivo - Juventus 1:0, 1:0;
Milan - Deportivo 4:1, 0:4;
Porto - Deportivo 0:0, 1:0.
Bilant: 14M, 7V, 3E, 4I, 20:17

Sezon 2004-2005:
Gorica - Deportivo 0:3, 0:6;
Deportivo - Olympiacos 0:0, 0:1;
Monaco - Deportivo 2:0, 5:0;
Liverpool - Deportivo 0:0, 1:0.
Bilant: 8M, 2V, 2E, 4I, 9:9

Iata asadar prezentat in cifre, cele cinci sezoane de varf ale clubului. Cu bune si cu rele, Deportivo a jucat o semifinala, doua sferturi de finala si a invins nume grele, mai ales in primele patru sezoane. In ultimul an a parasit competitia pe usa din dos, terminand grupa pe ultimul loc, fara niciun gol marcat, iar in ultimul meci in fata suporterilor a suferit o grea umilinta in fata celor de la AS Monaco. De altfel, cu un sezon in urma, cand galicienii au jucat semifinala, cele doua cluburi au jucat meciul in care s-au inscris cele mai multe goluri din istoria moderna a Ligii. Monegascii s-au impus si atunci. Cu 8:3...

Bilant total in UEFA Champions' League:
62 meciuri
26 victorii
16 egaluri
20 infrangeri
84:79

Daca despre umilintele cu Monaco am vorbit pe scurt, ar fi mai corect sa amintim despre marile rezultate obtinute de echipa spaniola, de-a lungul timpului. In afara victoriilor din grupe impotriva unor nume grele, totul culmineaza cu eliminarea in sferturi, in sezonul 2003-2004, a lui AC Milan. Sa bati cu 4:0 acasa, dupa ce pierzi cu 1:4 in tur, este un fenomen care te inscrie in randul marilor cluburi europene!

Dar cum a inceput povestea europeana a acestui club? Locul 3 in campionat in anul 1993, i-a permis sa evolueze in sezonul urmator al Cupei UEFA. A mai urmat inca un sezon, dupa care in 1996 Cupa Cupelor, rasplata a castigarii Cupei Sapniei in acelasi an. In 1998 si 2000 echipa s-a calificat din nou in UEFA, iar dupa alti opt ani, in 2008 juca si in formatul cu grupe al acestei intreceri. Asemenea anului 2005 si acum Depor paraseste competitia in genunchi... Sa speram ca-si vor reveni!

Sezon 1993-1994:
Aalborg - Deportivo 1:0, 0:5;
Deportivo - Aston Villa 1:1, 1:0;
Eintracht - Deportivo 1:0, 1:0.

Sezon 1994-1995:
Rosenborg - Deportivo 1:0, 1:4*;
Wacker - Deportivo 2:0, 0:4;
Deportivo - Dortmund 1:0, 1:3*.

Sezon 1995-1996 (Cupa Cupelor):
APOEL - Deportivo 0:0, 0:8;
Trabzonspor - Deportivo 0:1, 0:3;
Deportivo - Zaragoza 1:0, 1:1;
Deportivo - PSG 0:1, 0:1.

Sezon 1997-1998:
Deportivo - Auxerre 1:2, 0:0.

Sezon 1999-2000:
Stabaek - Deportivo 1:0, 0:2;
Deportivo - Montpellier 3:1, 2:0;
Deportivo - Panathinaikos 4:2, 1:1;
Arsenal - Deportivo 5:1, 1:2.

Sezon 2008-2009:
Brann - Deportivo 2:0, 2:5**;
CSKA Moscova - Deportivo 3:0;
Deportivo - Feyenoord 3:0;
Lech Poznan - Deportivo 1:1;
Deportivo - Nancy 1:0;
Aalborg - Deportivo 3:0, 3:1.

Bilant: 30M, 17V, 6E, 7I, 55:39

CIFRE TOTALE IN COMPETITIILE EUROPENE:
92 meciuri
43 victorii
22 egaluri
27 infrangeri
139:118

Iata ca La Coruna nu are nici o suta de meciuri in cele 11 sezoane europene, dar si-a lasat amprenta la nivel fotbalistic continental, prin cele doua semifinale jucate, dar si prin numeroasele rezultate rasunatoare despre care am amintit mai sus.

Asadar, acest club vechi de 103 ani a "scris" o frumoasa fila dn istoria ultimilor 20 de ani a sportului rege. Acum, se afla in recesiune. Clubul. Dar cine stie ce va urma pe viitor... Deocamdata putem sesiza un alt fapt inedit: primul adversar european: Aalborg; ultimul: aceeasi echipa daneza...

joi, 16 aprilie 2009

Sa radem putin

Scandarile rasiste de pe stadioanele noastre m-au dus cu gandul la motivul pentru care a venit Mike Temwanjera la FC Vaslui: galeria de la fostul sau club l-a alungat pe motive rasiale. Sigur acest aspect nu este ceva placut, insa nuemele orasului face toti banii: Cacak. Este alaturi de Pula, unul dintre cele mai celebre orase ale fostei Iugoslavii.

Echipa sarbeasca, provenita din acest oras se numeste Borac. Borac Cacak, a luat fiinta la 1 mai 1926, din initiativa unor muncitori si l-a avut drept prim presedinte pe tamplarul John Jolovic. Porecla clubului este "zebrele", dat fiind faptul ca evolueaza intr-un echipament vargat: ros-alb acasa si albastru-alb in deplasare. Initial culorile clubului fiind rosu complet. Cam atat de zis, acum sa ne indreptam privirea spre...