Danemarca - Romania 2 : 2

E fantasma unei partide care nu tine cont de trecerea anilor. Ea ma obsedeaza ori de cate ori imi trece prin minte. Este imposibil de uitat, desi de atunci timpul a trecut... Sigur, acum privesc cu detasare asupra acelui moment si totusi... ratarile lui Mutu, Bratu si Cernat... Golul lui Laursen... Nesimtirea lui Meier... Gafa lui Dorinel... Cate s-au adunat...

Atunci am inteles ca fotbalul e doar un joc. E frumos, chiar sublim, dar perceput ca atare. De ce sa sufar?! Cu totii suntem suparati cand favoritii pierd, dar este obligatoriu sa ne revenim imediat! Golul de 2-2, fluier final, si tin minte cum am inceput sa urlu de durere... Plangeam, ma simteam in ultimul hal... Ma durea sufletul pur si simplu. Atunci am realizat. Ma consumam prea mult!

In 2003, am trecut de la agonie la extaz. Tin minte ca m-am rugat tot anul ca Rapid sa ia campionatul si ca FCM Bacau sa nu retrogradeze. Rugaciunile mi-au fost ascultate, dar ce a urmat apoi au venit ca o pedeapsa divina: Anderlecht - Rapid 3-2 si Danemarca - Romania 2-2. Cunoscatorii stiu evolutia scorurilor... Da domnilor, pentru rezultate in sport nu trebuie sa te rogi. Dumnezeu este prea ocupat pentru a "aranja" rezultatele unor partide.

E mult mai bine asa. Am trecut foarte usor peste alte momente precum Steaua - Rapid 0-0, Middlesbrough - Steaua 4-2, Rapid - Nurnberg 2-2 sau Romania - Italia 1-1. Acum cinci ani as fi suferit cunmplit. Ce vremuri...