In plina febra a scandalurilor din fotbalul romanesc, multi dintre noi uita ce inseamna cu adevarat spectacolul... Eu unul, ma detasez de ce e pe aici si ma uit la ce se intampla pe "afara". Afara, in... America de Sud. Am urmarit duminica finala Campionatului Mondial al Cluburilor, castigata clar de Manchester United (de departe echipa momentului in Europa). Adversara? Subtire... LDU Quito. Avand insa in vedere ca este prima echipa din Ecuador ce castiga Copa Libertadores, e de inteles de ce au jucat atat de slab, chiar de au avut o repriza superioritate numerica. Conditia fizica a latinilor a lasat mult de dorit, creand in acea zi o discrepanta uriasa intre ceea ce se intelege prin fotbal in Europa si ceea ce se percepe despre fenomen in restul lumii. Stati insa putin, caci vorbim totusi de America de Sud, continent unde sportul este practicat cu pasiune maxima! Ma gandesc la victoriile Bocai Juniors in fata Realului sau Milanului din urma cu cativa ani, in cadrul Cupei Intercontinentale. Dar ma mai gandesc la ceva... La declaratia rotofeiului Fabbiani, care declara zilele acestea, ca ar fi "incantat" sa joace la un club cu palmaresul celor de la Independiente...
V-ati intrebat vreodata - din postura de microbisti - cine este acest club? Ei bine, daca din Argentina, River Plate si Boca Juniors sunt cele mai galonate din punct de vedere al titlurilor castigate, undeva, in spatele lor se situeaza si Independiente Avellaneda. O echipa din provincia Buenos Aires, care a castigat Copa Libertadores (varianta sud-americana a Cupei/Ligii Campionilor), de 7 ori, din... 7 finale jucate. Pare incredibil, dar chiar s-a intamplat. Este un fel de combinatie intre Real Madrid si Manchester United. Pe de o parte echipa cu cele mai multe titluri, si pe de alta parte clubul cu toate finalele jucate castigate (United sta cel mai bine la acest capitol pe Batranul Continent). Impresionant, nu?
Ultimul titlu dateaza e drept, din 1984, dar pentru clubul fondat in 1905, acest fapt nu are absolut nicio importanta. Mai este timp, fiindca, si pentru marele Real, pauza dintre cel de-al saselea si al saptelea titlu continental a fost de... 32 de ani... Istoria nu se uita, iar cand ai in spate 103 ani, impui mult respect. Mult de tot!
Aventura lui Independiente, a inceput asemenea unor curente artistice ce au aparut, ca o reactie inversa vizavi de unele anterioare... La inceputul secolului, un grup de muncitori din Buenos Aires, s-au decis sa infiinteze o echipa de fotbal numita Maipu Banfield. Toate bune si frumoase, doar ca la acest club nu aveau voie sa ia parte si... munitorii mai tineri. Cei din urma, n-au avut incotro, si a trebuit sa gaseasca o solutie. Pe 4 august 1904, au hotarat sa devina "independenti" fata de clubul mai sus mentionat si astfel pe 1 ianuarie 1905, a luat fiinta oficial Independiente Football Club. Si a rezistat pana astazi!
De-a lungul timpului, pe la septupla campioana a Americii de Sud au trecut fotbalisti mari, precum Daniel Bertoni si Jorge Burruchaga, care au castigat doua titluri mondiale cu "nationala" Argentinei, in 1978 si 1986. Cu toate acestea, cel mai iubit fotbalist din istoria echipei, este cu siguranta Ricardo "el Bocha" Bochini. El a castigat de asemenea titlul mondial in 1986, cu nationala, desi a jucat foarte putin. Doar in semifinala cu Belgia. Dar pentru fanii din Avellaneda acest aspect nu are nicio importanta, avand in vedere cele 740 de meciuri jucate de acesta in cei 20 de ani (1971-1991), pentru "rosii". El a marcat si 107 goluri in aceasta perioada,d ar mai important a fost partizan la 5 dintre cele 7 succese ale lui Independiente in Copa Libertadores. Un mijlocas de constructie magic, a caror pase "bochinescos" au devenit marca inregistrata (se refera la precizia cu care acestea erau date printre fundasii adversi, lasand atacantul singur cu portarul). Oricat de bun ar fi fost el insa, in echipa tarii tangoului, nu a avut cum sa-l eclipseze pe marele Maradona..., jucand doar 11 meciuri intre 1977 si 1986, fara a inscrie vreun gol.
El s-a retras insa de mult, iar vremurile de glorie ale lui Independiente par apuse de ceva timp. Poate ca echipa-mama asteapta ca fiul ei ratacitor sa se intoarca pe gazon... Sau daca nu, macar sa vina cineva demn sa preia uriasa stafeta lasata de Bochini.
Iata cele 7 finale jucate si castigate de Boca in doar doua decenii:
1964 - Nacional Montevideo 1-0, 1-0;
1965 - Penarol Montevideo 1-0, 1-3, 4-1;
1972 - Universitario 2-1, 0-0;
1973 - Colo Colo 1-1, 0-0, 2-1*;
1974 - FC Sao Paolo 2-0, 1-2, 1-0;
1975 - Union Espaniola 3-1, 0-1, 2-0;
1984 - Gremio Porto Alegre 0-0, 1-0.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Felicitări pentru blog! Văd că sunt primul care comenteaza pe blogul tău, mai ales că eu te-am sfătuit să ţi-l faci... La multe articole şi cât mai multe comentarii!
RăspundețiȘtergere