Statul linistit din Atlantic, fost bastion al piratilor in Evul Mediu a izbutit sa lase acasa, o echipa dintr-un arhipelag si mai mic: Bahrain. Totusi, petrodolarii arabilor, ar fi trebuit sa duca spre alt deznodamant. Si poate asa ar fi fost, daca "nationala" americana nu ar fi fost ajutata de experienta uriasa a unor fotbalisti precum Yorke sau Latapy. Sa vina meciurile de la turneul final...
Si vor veni, dar mai intai... sa va intreb ceva: cati dintre dumneavoastra stiti ceva despre tara in cauza? Cu siguranta prea putine... Ei bine, retineti cateva aspecte, ce particularizeaza natiunea Trinidad si Tobago in regiune si in lume:
-> la Port of Spain se tine un carnaval asemanator celui de la Rio, care a pastrat un obicei din perioada coloniala, dupa abolirea sclaviei: mascarada (luarea in ras a fostilor stapani prin purtarea mastilor si/sau a costumelor);
-> alt motiv dominant al acestui carnaval este calypso, un stil muzical, a carui texte fac refrire la injustitiile sociale din trecut;
-> spre deosebire de insula Trinidad, unde locuiesc 96% dintre cetatenii statului, pe insula Tobago, domneste linistea. Aici este un loc de odihna propice pentru amatorii naturii;
-> un element caracteristic al insulei Trinidad il reprezinta Lacul de Asfalt din La Brea;
-> pe langa turism, principala sursa de venit a tarii este reprezentata de petrol, care insa nu este exploatat inca la nivelul celui din Orientul Mijlociu. De asemenea si la infrastructura turistica mai este mult de munca...
Cam atat despre cultura statului. Cultura in general, caci despre cultura sportiva, mai este de vorbit: un om a scris istorie pentru TT. Acela este Dwight Yorke, care si-a incununat cariera cu Liga Campionilor, castigata in 1999 cu Manchester United, dupa ce a scris 10 ani istorie la Aston Villa. Nascut in Tobago, la Canaan, intr-o familie numeroasa, atcantul de culoare a jucat 17 sezoane in prima liga din Anglia, strangand 400 de meciuri, in care a marcat 136 de goluri, castigand 5 trofee interne si 2 internationale. S-a transferat apoi, la FC Sydney, tocmai pentru a se mentine in forma pentru Cupa Mondiala din 2006. In prezenent, ajuns la 37 de ani, el este legitimat la Sunderland.
La Cupa Mondiala, insa nu el a stralucit. Ci echipa! Mai ales in primul meci. Cine ar fi crezut, ca insularii nu vor lua gol si vor iesi neinvinsi in fata legendarilor suedei?! Ei bine,a sa s-a intamplat! Portarul Hislop - alt jucator cu state vechi in Anglia - a facut minuni, iesind in prealabil omul meciului. La rand urma Anglia. O echipa care parea un colos pe langa Suedia, dar care pana in minutul 83 nu a fost in stare sa strapunga poarta bravului Hislop. Pana la urma insa au reusit... De doua ori. Dar caraibienii nu s-au descurajat: mai era un meci, cu Paraguay. Alt nume mare al fotbalului, dar care nu mai avea nicio sansa de calificare. TT boys nu marcasera niciun gol. Venise momentul. Si inscrie Sancho... Dar din pacate in propria poarta, iar in finalul meciului Paraguay face 2-0. Gata aventura! Trinidadul pleaca acasa. Cu Tobago cu tot. Fara sa inscrie vreun gol... Dar chiar si asa... ce frumos a fost! Ce le-a priit acest turneu. Mai ales lui Chris Birchall. Primul fotbalist alb din istoria "nationalei". El este englez, dar a putut fi inregimentat de catre insulari, fiindca, pare-se are rude indepartate pe insula. Jucatorul din Liga a treia engleza s-a exprimat cat se poate de sincer cand a primit aceasta veste: "in 2002 ma uitam admirativ la Cupa Mondiala, iar acum, cum am aflat, imi spunea: <
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu